Prof. Ioan Neacşu - Latest Blog Entries

Mon, 22 Jun 2009 05:04:00 -0500

/media/AA/AA/neacsu/downloads/10511/cartonas_rosu_europeanB.zipAm primit pe e-mail acest comentariu care ilustrează perfect ideile mele din ultimele articole postate pe blogul "Lumea văzută din fotoliu"!

Articol

Thu, 09 Apr 2009 10:40:00 -0500

Marti, 7 aprilie ar fi trebuit sa postez obisnuitul articol pe blogul "Lumea vazuta din fotoliu", dar este inchis, desi situl weblog.ro functioneaza. Il postez aici, odata cu un semn de intrebare: ce se intampla?

15 Justiţie paralelă

Domnul Gigi Becali a fost luat din pat şi arestat cu mult tam-tam, spectacolul mediatic amplificat de ecouri tolcşoviste interminabile aducând pentru a nu ştiu câta oară justiţia în centrul atenţiei. Vina arestatului stă în faptul că şi-a făcut singur dreptate, recuperându-şi o maşină furată. Hoţii, revoltaţi, l-au reclamat pentru „lipsire de libertate”. Poliţia, supărată că a pierdut prilejul de a demonstra cât de profesionist urmăreşte ea un furt de maşină, a desfăşurat forţe impresionante pentru a arăta de ce-i în stare. Procurorii şi-au amintit cum îi beştelea domnul Becali pe toate canalele de televiziune şi au emis repede ordinul de arestate. În sfârşit judecătorii, loviţi în orgoliu, au declarat o crimă periculoasă tentativa cuiva de a-şi face singur dreptate, ca şi cum am fi în junglă, nu într-un stat de drept. "Organele judiciare sunt singurele abilitate să efectueze cercetări pentru aflarea adevărului, iar neacceptarea acestui principiu ar însemna pentru toţi cetăţenii că au posibilitatea de a-şi face singuri dreptate, prin sancţionarea unei fapte ilicite prin comiterea unei alte fapte ilicite” spune cu emfază judecătoarea, chiar dacă fraza şchioapătă. Tribunalul menţine hotărârea judecătoarei, ba chiar şi judecătorii violeţi au citit, solemn, stând băţoşi în picioare, o scrisoare deschisă în care afirmă că o hotărâre judecătorească este dincolo de orice discuţie, că judecătorii sunt intangibili. Supărarea lor vine şi de acolo că guvernul vrea să impoziteze cu 90 % salariile mai mari decât salariul preşedintelui, ori ei au toţi salarii de câteva ori mai mari! Tună şi fulgeră că nu se respectă principiul separaţiei puterilor în stat, că nu se ţine cont de inamovibilitatea lor, calitate care-i transformă într-un soi de semizei, dar nu spun câte milioane de euro plăteşte statul român drept despăgubiri pentru persoanele care au reclamat la CEDO sentinţe aberante. Sigur că există principiul separaţiei puterilor în stat, dar el este dublat de controlul reciproc al acestor puteri. Puterea judecătorească nu este deasupra celorlalte, ea trebuie legiferată de parlament, nu să–şi stabilească singură nivelul de salarizare, de exemplu. Cum plăteşte un judecător care dă o sentinţă greşită? Dacă un proces casat la CEDO costă statul câteva milioane de euro, de ce să nu le plătească judecătorul vinovat? Un proces odată încheiat poate face obiectul comentariilor de tot felul: ziariştii pot comenta cât vor, ba chiar orice om are dreptul constituţional la opinie.

Dar să revenim la „justiţia paralelă”. „Patru localnici din comuna braşoveană Racoş au ajuns la spital după ce au fost bătuţi de trei ţigani. Victimele spun că agresorii au intrat în localul din comună şi fără motiv au început să-i lovească cu pumni, bâte şi pietre. Revoltaţi, sătenii vor să-şi facă singuri dreptate.” Am citat de pe internet, dar ştirea a făcu ocolul tuturor mass-media. Poliţiştii îi cunosc pe făptaşi, dar îi lasă în pace. Au dreptate sătenii să-şi facă „justiţie paralelă”? Şi hoţii care au furat maşina lui Gigi Becali sunt cunoscuţi drept „hoţi de maşini de lux”, aş zice că-i un fel de titlu nobiliar, ei sunt protejaţi în libertate. Poliţia, procuratura, justiţia, în loc să ne apere pe noi de hoţi şi de bătăuşi, îi apără pe ei de eventuala „justiţie paralelă”. Sigur că, dacă am trăi într-un stat de drept, autorităţile ne-ar asigura deplina securitate în care am trăi liniştiţi, fără să ne treacă prin cap că-i nevoie să ne facem singuri dreptate. Nu suntem în evul mediu, când haiducii erau eroii justiţiari cântaţi în balade. Nu suntem nici măcar în colonii, să fie nevoie de un Zorro care să facă „justiţie paralelă”. Dar atunci când o doamnă trecută bine de 80 de ani, doamna Maria Enache de pe str. Panselelor din Bacău, care vede cu dificultate, este furată de o consilieră juridică (sic!) în complicitate cu un notar şi un avocat soţ de „doamnă parlamentar”, cu martori mincinoşi şi judecători care dau sentinţe strâmbe şi este în pericolul de a fi dată afară din casă, cum să crezi că trăieşti într-un stat de drept? Citesc în „Jurnalul naţional” o investigaţie cu titlul „Furaţi cu notaru’” în care se relatează cum o reţea organizată în jurul lui Aurel Ursaru a reuşit să-şi însuşească mai multe proprietăţi ale unor bătrâni din Bucureşti, care au fost păcăliţi şi chiar escrocaţi. Cazul cunoscut de mine din Bacău nu este deci o excepţie. De fapt cele şase-şapte întâlniri ale mele cu justiţia s-au soldat, fără excepţie!, cu sentinţe nelegale şi netemeinice, cum spun juriştii. Dacă mai amintim de povestea cu zecile de mii de permise auto falsificate, de cea de la Timişoara cu acte de identitate false emise de Poliţie pentru a fura credite, vedem că există o complicitate între poliţişti, procurori, judecători, notari, hoţi, criminali, violatori etc.

De acord, nu trebuie să ne facem singuri dreptate, nu există „justiţie paralelă”, ne apără instituţiile statului de drept. Dar de poliţişti, de procurori, de judecători, de notari, cine oare ne apără?

7 aprilie

Invitaţie

Sun, 25 Jan 2009 12:21:00 -0600

Vă mulţumesc pentru interesul pe care îl arătaţi paginilor mele de publicistică, prezente în fiecare zi de marţi în "Ziarul de Bacău".

După ce am adunat articolele din anii 2005, 2006 şi 2007 în nişte bloguri intitulate "Jurnalul unui outsider", iar cele din anul 2008 în blogul intitulat "Şcoala românească", anul acesta am intitulat rubrica mea "Lumea văzută din fotoliu", asemenea site-ului de pe doodlekit.com. Blogul este mai departe găzduit de weblog.ro, el poate fi accesat cu ajutorul link-ului din bara de meniu, sau la adresa http://neacsu.weblog.ro

Vă doresc lectură plăcută

Porcul judecator

Mon, 31 Dec 2007 05:20:00 -0600

Anecdotă povestită de Nicu Constantin:

Tatăl unui regizor, avocat celebru, a fost adus în faţa justiţiei comuniste, deşi era în scaunul cu rotile. Conform uzanţelor, a fost întrebat cine-l apara. El le-a spus judecatorilor, fosti studenti, dar dintre cei mai proşti, că nu se va apara, dar le va spune o anecdotă:

"Cioara s-a întâlnit cu păuniţa şi au început să se certe, fiecare spunând că ea este mai frumoasă. Au convenit să accepte drept judecător pe cine vîle va ieşi primul în cale şi cea care va câştiga va avea dreptul să-i scoată un ochi celeilalte. Au mers prin pădure, până au găsit un porc. L-au pus judecător, acesta a spus că, bineînţeles, cioara este cea mai frumoasă, iar cioara i-a scos un ochi păuniţei. Păuniţa a plecat plângând prin pădure, s-a întâlnit cu o veveriţă, care a încercat să o consoleze, spunându-i că nu trebuie să fie aşa de supărată că a pierdut un ochi.

- Nu plâng pentru că am rămas fără un ochi, i-a răspuns păuniţa, ci pentru că m-a judecat un porc !"

Motto

Tue, 11 Dec 2007 07:30:00 -0600

Am găsit un motto pentru cartea mea "Mărturie postumă". Este din Sfântul Isaac Sirul, "Despre rugăciune şi tresvie", în volumul "Despre rugăciune şi tresvie în învăţăturile Sfinţilor Părinţi", Ed. Egumeniţa, p.418. Iată textul:

"245) Să te mustri neîncetat pe tine însuţi, zicând: vai mie, suflete sărman! S-a apropiat vremea ieşirii tale din trup. Pentru ce te veseleşti cu ceea ce chiar în această zi vei părăsi? Îndreaptă-ţi atenţia spre viaţa ta dinainte şi chibzuieşte ceea ce ai făcut, de ce ai făcut aşa şi care sunt faptele tale, cu care ţi-ai petrecut zilele viaţii tale sau cine s-a folosit de osteneala lucrării tale pe acest pământ, pe cine ai înveselit cu lupta ta ca să-ţi iasă în întâmpinare la plecarea ta din lume, pe cine ai desfătat în timpul călătoriei tale ca să te linişteşti în portul lui, pentru cine ai trăit în sărăcie, ostenindu-te, ca să vii la el cu bucurie, pe cine ai dobândit ca prieten în veacul viitor, ca să te primească în momentul plecării tale, pe ce ogor ai lucrat ca argat şi cine îţi va da plată la apusul soarelui cînd vei pleca ?

Prima însemnare

Sun, 09 Dec 2007 15:55:00 -0600

Se spune că Albert Einstein lua masa la Paul Valery. Discutau foarte animat, dar din când în când poetul se scuza, dispărea după un paravan, apoi revenea, radios, la masă. Intrigat, Albert Einstein l-a întrebat ce face după acel paravan.

- Discuţia noastră este foarte interesantă, îmi vin unele idei, pe care le notez, să nu le uit. Dumneavoastră nu faceţi la fel?

- Nu, a răspuns marele fizician, eu am o singură idee şi pe aceea o ţin minte!

Anecdota mi se potriveşte în ambele sensuri: În materie de estetică, eu am o singură idee, aceea a operei de artă ca model cibernetic, idee pe care o ţin minte (!), dar ca scriitor sunt fascinat de caleidoscopul întâmplărilor şi al ideilor pe care le contemplu din fotoliu, simt nevoia să le consemnez şi chiar să le comentez. Iată de ce nu ţin la ideea de "blog", dar accept că un jurnal de idei şi de întâmplări semnificative îmi este necesar, precum lui Paul Valery!